Venetia, Dumnezeul frumusetii eterne

Venetia… ce poti spune despre Venetia pentru a-i capta magia, romantismul, unicitatea si farmecul? Cu ce poti compara Venetia pentru a-i sublinia frumusetea? Este unul dintre lucrurile a caror poveste o spui pur si simplu, de fapt doar o soptesti timid…

Un micut orasel cucerit de ape, un petec de pamant stingher asezat in nordul tinutului italian. O lume arhaica parca invaluita in misterul unei povesti vechi de secole. A fost declarat cel mai romantic oras din lume si nici ca ar putea fi ceva mai adevarat.

Sa te trezesti dis de dimineata si sa colinzi strazile Venetiei, sa urci podurile scaldate in raze ce abia se ivesc dupa cladirile vechi, sa vezi gondole ce plutesc feeric pe apele verzui ale Marelui Canal…

Asa arata o dimineata in Venetia, “regina Adriaticii”, o dimineata invaluita intr-o liniste desavarsita, intrerupta doar de sunetul valurilor care lovesc usor cladirile invechite de vreme.

Venetia, “La Serenissima”, orasul canalelor si palatelor, are o natura dualista: apa si pamant, un trecut bogat si un viitor indoielnic, o delicatete aeriana si o melancolie vaga. Daca orasul se va scufunda asa cum se preconizeaza, lumea va fi mult mai saraca.

Timp de o mie de ani, a fost una dintre cele mai influente puteri maritime si centre comerciale. Astazi, gloria Venetiei a pierit usor, lasand in urma un oras cu o poveste fascinanta, de o frumusete desavarsita.

Venetia este o destinatie pasagera pentru majoritatea turistilor. Din pacate, daca intentionati sa stati doar o zi in La Serenissima, timpul va fi prea scurt pentru a deslusi tainele ei. Este un loc incarcat de arta si istorie, fiecare cladire, fiecare pod emana arta.

“Regina Adriaticii” trebuie strabatuta dintr-un capat in celalalt la picior cum s-ar spune, mai ales ca singurul mijloc de transport este vaporetto. Nu trebuie ratata totusi nici plimbarea cu vaporul noaptea pe canale, deoarece este o imagine senzationala.

Venetia… ce poti spune despre Venetia pentru a-i capta magia, romantismul, unicitatea si farmecul? Cu ce poti compara Venetia pentru a-i sublinia frumusetea? Este unul dintre lucrurile a caror poveste o spui pur si simplu, de fapt doar o soptesti timid…

Un micut orasel cucerit de ape, un petec de pamant stingher asezat in nordul tinutului italian. O lume arhaica parca invaluita in misterul unei povesti vechi de secole. A fost declarat cel mai romantic oras din lume si nici ca ar putea fi ceva mai adevarat.

Sa te trezesti dis de dimineata si sa colinzi strazile Venetiei, sa urci podurile scaldate in raze ce abia se ivesc dupa cladirile vechi, sa vezi gondole ce plutesc feeric pe apele verzui ale Marelui Canal…

Asa arata o dimineata in Venetia, “regina Adriaticii”, o dimineata invaluita intr-o liniste desavarsita, intrerupta doar de sunetul valurilor care lovesc usor cladirile invechite de vreme.

Venetia, “La Serenissima”, orasul canalelor si palatelor, are o natura dualista: apa si pamant, un trecut bogat si un viitor indoielnic, o delicatete aeriana si o melancolie vaga. Daca orasul se va scufunda asa cum se preconizeaza, lumea va fi mult mai saraca.

Timp de o mie de ani, a fost una dintre cele mai influente puteri maritime si centre comerciale. Astazi, gloria Venetiei a pierit usor, lasand in urma un oras cu o poveste fascinanta, de o frumusete desavarsita.

Venetia este o destinatie pasagera pentru majoritatea turistilor. Din pacate, daca intentionati sa stati doar o zi in La Serenissima, timpul va fi prea scurt pentru a deslusi tainele ei. Este un loc incarcat de arta si istorie, fiecare cladire, fiecare pod emana arta.

“Regina Adriaticii” trebuie strabatuta dintr-un capat in celalalt la picior cum s-ar spune, mai ales ca singurul mijloc de transport este vaporetto. Nu trebuie ratata totusi nici plimbarea cu vaporul noaptea pe canale, deoarece este o imagine senzationala.

In Piazza San Marco se afla si trei locaruri renumite, printre care si Caffe Florian, deschisa inca din 1720. Mobilierul cafenelei este cel original, iar oglinzile sunt inegrite de sutele de ani ce au trecut peste ele.

Seara, in Piata San Marco rasuna muzica celor trei orchestre ale localurilor. Este greu de crezut ca poate exista pe pamant un sentiment mai frumos ca cel ce te cuprinde in momentul in care rasuna opere de Puccini in mijlocul Venetiei, in razele lunii, sub cerul plin de stele oglindite in apele Marelui Canal…

Ceea ce poate nu stiti este faptul ca in orchestra de la Florian canta numai romani! Am auzit de aceasta orchestra chiar inainte sa vizitez bella Venetia. Am ascultat orchestra intr-o frumoasa zi de vara, iar pana la sfarsitul spectacolului eram deja prietena cu toti membrii. Am vorbit mult despre “La Serenissima”, despre minunata munca pe care o fac si despre cei dragi pe care i-au lasat departe, pe pamant romanesc.

Din Piata San Marco porneste un labirint de stradute inguste, in care te lasi pierduta cu o bucurie fantastica. Daca stati sapte zile in Venetia, nu veti ajunge pe acelasi drum la San Marco!

Este absolut incantator sa te lasi purtat de stradutele pitoresti si sa nu cunosti niciodata ce vei gasi la capatul lor, unde te poarta si ce minunatii vei mai vedea.

Cladirile venetiene sunt deosebite, cu incaperi mari si candelabre vechi. Balcoanele sunt incarcate cu flori colorate, iar oamenii sunt boemi si prietenosi.

Daca ajungeti in Venetia trebuie sa vizitati Basilica Frarri si Basilica San Giovanni e Paolo, care adpostesc o serie de picturi si sculpuri absolut incredibile.

Rialto este cel mai inalt pod venetian si ofera o priveliste ce nu se lasa descrisa in cuvinte. La fel de bine puteti vizita si Muzeul Correr si Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanistica, inaugurat de catre istoricul Nicolae Iorga in anul 1924.

“Ai nostri vor veni aici, vor sta in aceste incaperi pline de amintiri, vor contempla de la ferestrele largi intinderea rosie a acoperisurilor si intinsele orizonturi. Vor cobori apoi pe cele mai frumoase strazi din lume si vor ramane ore indelungi in fata pietrelor in care e intruchipat Dumnezeul frumusetii eterne. Iar cand vor reveni in patrie, ceva din Venetia ii va insoti”, spunea Iorga in discursul sau de inaugurare.

La dolce vita

Bucataria venetiana poate satisface si cele mai exigente gusturi. O “nebunie” de fructe de mare, calamari, scoici, preparate din peste, paste, lasagna si o multitudine de feluri de pizza. Desert? Inghetata italiana si ciocolata venetiana!

Cat despre shopping, aflati ca sunt o sumedenie de magazine, iar gentile si incaltamintea sunt la ele acasa, iar preturile sunt mai mult decat accesibile. Cu toate acestea, farmecul unei reprize de cumparaturi sta in micutele magazine traditionale cu masti absolut senzationale si obiecte din sticla de murano.

Din Piata San Marco se poate lua vaporetto pana pe insula Murano si puteti vedea cum sunt realizate, in ateliere stravechi, obiectele decorative din sticla de murano.

O statie de vaporetto mai departe este Lido di Jesolo, celebra insula a bogatasilor, unde sunt cazate starurile care vin la Festivalul de Film de la Venetia.

Un vis ce licareste intre ape, un oras al palatelor pictate, o capodopera urbana… Venetia!

Posted in Uncategorized | 1 Comment

Am legat…

Am legat copacii la ochi
Cu o basma verde
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si copacii m-au gasit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat pasarile la ochi
Cu-o basma de nori
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si pasarile m-au gasit
Cu un cantec.

Am legat tristetea la ochi
Cu un zambet,
Si tristetea m-a gasit a doua zi
Intr-o iubire.

Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gasesca.

Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg
La ochi.

de Marin Sorescu

Posted in Uncategorized | 1 Comment

Paradoxul zilelor noastre

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
ai.
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.

de Octavian Paler

Posted in Uncategorized | 7 Comments

Femeie

Eşti gustul pâinii ce-o mănânc,
Eşti sărbătoarea săptămânii;
Linia soartei scrisă-adânc,
Ce-mi poţi citi în palma mâinii;
Tristeţea, bucuria mea,
Eşti cântecul, şi eşti culoarea,
Şi, dulce-n vine, eşti vâltoarea
Făcând să-mi bată inima.

Posted in Uncategorized | 2 Comments

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!

Posted in Uncategorized | 1 Comment